Dubii in realitate

ianuarie 6, 2008 at 10:19 am (religie, social) (, )

Nu credeam ca am sa scriu vreodata un blog favorabil unei religii, dar iata-ma in fata unui harb de laptop care ingheata des datorita unui hard bulit de bad-uri cu nervi in cap si lumina in suflet.

Ajuns acasa de la boboteaza simt nevoia sa impartasesc ceea ce am simtit si sa incerc sa va explic voua si in acelasi timp mie ce si cum s-a intamplat. Vreau sa vorbesc despre coincidentele care apar in viata noastra, denumite de unii soarta, karma, voia Domnului sau chiar coincidente de catre atei.

Intai povestea: Ma trezeste melodia Chiasm – Isolated de la mobil si cand ma ridic vad cum cade tigaia de pe aragaz data jos dce matza mea care dormea pe aragaz. Se speriase de volumul ridicat al melodiei si probabil nici versurile nu ii placeau. Acesta era BIP de la mama care insemna ca se iese afara din biserica pt boboteaza si trebuie sa imi fac datoria de crestin prezentandu-ma. Ma ridic din pat, adun tigaia de pe jos, hranesc pisica inca usor dezorientata, ma spal, mananc ultimul chips pringles din cutie, ma schimb si ma duc culmea voios la biserica.

Ajuns acolo o gasesc pe mama la usa cu un zambet mare pe fata. Atata bucurie sa ii fac s eu: prezenta mea la biserica si ziua salariului sunt singurele zile cand o vad si eu zambind cu adevarat. Admir multimea de oameni care de obicei se aduna cand se stie ca se da ceva grati, sarut icoana Sf Antonie si ies afara. Aici incepe slujba si parintele incepe sa vorbeasca despre ce s-a intamplat in aceasta zi acum multi ani de zile:cum a venit Iisus sa fie botezat la Ioan si cum sfantul duh s-a coborat din ceruri sub forma unui porumbel. In acest moment creierul meu stoarce doua fraze:1)exista oare porumbei in acea zona? climatul acela putea sustine astfelde vietati? trebuie sa ma informez. Si 2: ce bine ar fi sa vedem si noi un porumbel la slujba, de ciori si pescarusi m-am cam saturat. Acum coincidentele: ma uit pe o creanga indepartata si vad un porumbel – moama ce bucurie, emotie, etc. Dezamagirea: ma uit o craca mai jos si vad alt porumbel. S-a dus magia imi zic, la cat de sarcastica poate fi viata in curand am sa ii vad facand sex in timpul slujbei. Miracol nr2: Inainte ca preotul sa ne stropeasca cu agiazma din abundenta facand glume cu enoriasii si provocand numai rasete si voie buna s-a intamplat ceva ce nu m-as fi asteptat vreodata: un pormbel a zburat de jos in diagonala peste apa ce avea sa fie sfintita si a aterizat pe coltul bisericii deasupra butoiului principal cu apa ce acum sunt sigur ca devenise aghiazma de calitatea I. Am ramas profund impresionat de ambele miracole: acesta si faptul ca la sfarsitul slujbei preotul starnise amuzamentul general transformand starea acea sumbra, sobra si teribil de sacaitoare care m-a tinut departe de biserica toata viata.

Concluzia: am fost martor la multe coincidente in timpul vietii mele si sunt sigur ca am sa mai vad. Nu ma criticati ca miracole sunt acolo unde le cauti. Au fost multe foarte evidente, la care posibilitatile ca ele sa se intample erau aproape nule. Dubii exista doar pentru a face viata interesanta, raspunsul exista, dar il refuzam ca sa ne putem trai viata asa cum vrem, nu cum trebuie.

Permalink 3 Comentarii

what drives you?!

iulie 28, 2007 at 6:11 pm (caracter, religie) (, , , )

Intai as dori sa va readuc aminte ca sunteti pe o pagina ce vorbeste despre paralele, ca as dori sa raportati ceea ce cititi aici cu viata voastra si sa urmariti gandirea si daca aveti obiectii sau completari sa “comment”-ati…de aceea se numesc paralele.
Azi/ieri, ca ma invart in jurul orei 12, am sa ma amuz ganditu-ma la o intrebare care mi-a fost pusa de un brainiac, bun prieten al meu si anume:”What drives you?” si am ajuns la cele trei paralele care deseori ne conduc viata (spun asta pt ca suntem o consecinta evenimentelor dorite sau impuse) si anume : ceea ce ne dorim; cea ce avem nevoie si ceea ce primim.
Ceea ce vrem, ce ne dorim, ne atrage si intriga, ce ne face sa ne modelam principiile si propriile reguli pt a obtine, deseori neluand in calcul ceea ce pierdem in aceasta lupta. Chiar daca sunt sanse mici si murim strangand in pumni speranta ce in ultima clipa se transforma in nisip si fuge, fuge cum au fugit anii pe langa tine si nu mai poti privi inapoi pt ca nu mai ai repere, nici un eveniment important pt toata atentia a fost directionata spre acest vis care se pierde in zorii diminetii plina de realitate, cearcaane si gust amar…unde mai pui ca mai esti si singura persoana in pat, deja incerci sa iti aduci aminte la ce etaj stai ca iti dai seama daca trebuie adoptata o pozitie anume cand te arunci sau inaltimea va rezolva totul. Daca totusi ajungi la un compromis prin faptul ca nu e ceea ce ti-ai dorit, dar merge atunci ai avut destula inteligenta sa adaugi putina apa la nisip ca sa poti sa il tii mai mult (pana se usuca din nou) si te gandesti daca un compromis ar trebui sa existe la dorinta ta sau mai bine renunti si cauti din nou, alta dilema, alt timp pierdut sau sa vorbim de experienta castigata (pozitivism in poker). Daca totusi ti-ai indeplinit visul, atunci te intreb: Cine esti acum? Ti-ai indeplint TOTUL, vei deveni lacom si vei dori mai mult, vei imparti bucuria cuu cineva aproape, iti vei cere scuze celor uitati in decursul cuceririi,mai poti spune ca esti acelasi om cu cel din urma sau macar ceva apropiat, asta te va bantui”Acum ce…..?” dupa ce vor urma o sumenedenie de cuvinte si iar o luam de la capat. Deci fericirea ta e cel mai important lucru?
Ceea ce avem nevoie e acel lucru la care va ganditi cel mai rar, deseori este diferit cu ceea ce ne dorim, desi ne mintim spunand ca sunt acelasi, in fiecare noapte sfidand pe Dumnezeu cerand lucruri pe care le putem obtine prin sine putere, dar ne e lene sau spunem ca nu putem face sau e prea greu. Daca tu crezi in echilibru e clar ca ai nevoie de opusul la ce iti doresti (ganditi putin aici) pt ca daca iti doresti fericire (cantitativ sau calitativ) intai ai nevoie de suferinta ca sa poti aprecia ceea ce iti doresti, daca esti lacom ai nevoie de lipsuri ca sa te faca sa realizezi ca ce e putin, bun si rar depaseste ceva mult, nu atat de bun si intalnit la toate dughenele, daca ai putere ai nevoie de cineva slab care nu e atat de ignorant si poate aprecia lucrurile din alta perspectiva. In concluzie este bine sa privim prin completare si/sau cu o viziune de 360 de grade, pt ca intai trebuie sa afli ce ai nevoie si apoi sa iei decizia aparent simpla:” Ce este mai important: ceea ce vreau sau ceea ce am nevoie?”
Ceea ce primim…zambesc acum pt ma gandesc la prea multe si deseori asta se intampla in cazul conflictelor de idei, zambesc. Aici intervine chaosul…cand lista nu coincide cu piata, cand cineva acolo sus se amuza pe seama noastra(apropo faceti parte din cea mai mare telenovela facuta vreodata sau e sitcom, inca se mai discuta). Nu vi s-a intamplat sa munciti pe branci si sa apara ceva “imprevizibil” si sa strice totul, mai ales aproape de sfarsit, credeti in coincidente, eu nu. Ce primim in primu rand sunt lectii, care ar trebui invatate si totusi nu se invata(gata ma fac profesor, mi se pare prea cunoscuta replica cu inv). “Dumnezeu INGADUIE ca tie sa ti se-ntample lucruri naspa” si nu ai nik de spus impotriva lui pt ca are DREPTUL si PUTEREA de a face asta, tot ceea ce poti face e sa inveti si mai ales sa APRECIEZI ceea ce ai pt ca le poti pierde oricand fara avertisment(pauza de asimilat fraza anterioara).
Cu asta fac si incheierea pt ca totul se rezuma la ceea ce POTI FACE, nu exista imposibil doar improbabil, exceptiile sunt prea putine. Si ca sa nu incheiem cu un “Hmmmm, da cum spui tu” cu o moaca de suparato-dezamagito-pontic am sa ma laud cu faptul cu care ma mandresc mult, desi este o prostie mare si nu recomand: M-am uitat la soare cu un binoclu… si ma bucur.

Permalink Scrieti un comentariu