Everquest story
Aleg sa nu vorbesc despre jocuri pentru ca pur si simplu este penibil sa exprimi ceea ce simti in asa natura incat sa fii inteles de cineva care nu este pasionat de respectivul joc. Nu ma consider gamer pentru ca nu detin titluri importante sau scoruri legendare iar in player versus player imi aleg nick-ul “walking_target”. Dar povestea aceasta m-a amuzat teribil tocmai pentru pasiunea cu care a fost scris:
“It was years ago in Everquest, but I actually managed to find an archive of the original thread where we documented it: http://www.the-elf.net/teheuroslay.html
Background, since even EQ players might not understand what’s going on:
In Everquest they did not have instancing until after many expansions. Raid bosses could only be killed once and then they were gone until they respawned the next week. As you can imagine, this bred fierce competition – guilds would race each other as soon as bosses spawned to try to assemble and kill it first, because it was your only chance at that boss for a whole week. Raid bosses were pretty much the only source of epic loots, so guilds took this very very seriously and ended up developing intense rivalries – we really hated each other.
What we hated the most, though, were the Euro guilds. Whenever the server reset or crashed all the raid bosses would respawn, but this usually happened during Euro prime time. If the Euros managed to kill raid bosses during their time, that meant the bosses would probably respawn during their time again the next week. When this happens, the American guilds could go through a long drought of not being able to raid or get loot because everything is dead by the time we get home from work. We hated the Euros for this, and our server would occasionally erupt into race wars.
One night, at around 3am, a Euro guild (germans I think) was going to Vex Thal with the intention of killing Aten Ha Ra and some other bosses. A small group of Americans were still awake, and we were pissed that we would going to lose all the VT bosses for yet another week. We took action. We went to Vex Thal, and brought along a level 1 alt created on some random person’s account (due to the multiboxing culture in EQ, we legitimately had lots of account infos). Normally, a level 1 cannot get into Vex Thal because of the key requirement, but we were cheating. The guy running the level 1 was using MacroQuest, a popular cheat program with many functions, including getting into locked zones.
We then used the cheat program to teleport the level 1 deep into the dungeon and aggro a bunch of mobs and one of the dungeon’s minibosses. Once all this stuff was chasing our level 1, the cheat program was again invoked to teleport the level 1 directly into the middle of the Euro raid. Unlike WoW, mobs in EQ do not stop chasing you if you get far enough way: they chase you forever, and if they cannot find a path to you, they will teleport directly to you. The raid boss and all of his friends popped on top of the level 1, killed him, and then killed the entire Euro raid.
It was a glorious wipe, but the real beauty was when they tried to retrieve their corpses. In EQ, when you died, you lost xp and appeared naked at your bind spot. If you wanted your stuff back, you had to go get your corpse. Normally this wouldn’t be too hard for them to do, because they normally keep a mage character parked deep in the dungeon to summon players. This mage character is logged out before any fighting starts to keep it safe, and serves no purpose other that summoning. When the Euros logged their mage in to summon a cleric down, we brought our level 1 back in and trained them again, killing their mage and preventing them from getting back to the bottom off the dungeon without having to clear everything (it takes several sessions of raiding to clear to the bottom – these summoning mages were absolutely vital).
They gave up, summoned their corpses to the entrance, and left. Vex Thal belonged to America. Over the course of the evening we had caused about 50 Euros to waste at least 8 hours of time each and they were more furious than we’d ever seen, so we considered it our greatest success.
I miss that game.”
Source :http://www.reddit.com/r/gaming/comments/ezise/what_is_the_most_despicable_thing_you_have_done/
Detest ziua de luni
La sase dimineata sed in fata scarii si privesc ploaia impreuna cu o pisica portocalie. Bem lapte si purtam o conversatie tacuta, intima as putea spune.
” Am auzit ca nu mai ai loc de munca. Ce ai sa faci acum?” intreba felina luand o pauza de la lipaitul laptelui proaspat scos din frigider.
” Pe termen scurt am sa supravietuiesc cum stiu mai bine. Era inevitabila aceasta schimbare, mai ales la firma unde lucram, asa ca mi-am pregatit terenul din timp. Pe termen lung am sa imi folosesc noul timp liber prin a evolua in domeniul care imi place. Nu consider ca ceea ce s-a intamplat este un lucru rau, chiar bun – este o oportunitate sa ma adaptez din nou, sa rezolv o noua problema si prin asta sa fiu mai bun. Imi manca prea mult timp oferindu-mi iluzia sigurantei financiare si iroseam prea multe resurse pe tot felul de prostii. De un an stagnam si nu vroiam sa plec din motive materiale.”
” Ti se incalzeste laptele si eu mi-am terminat portia. Da-mi sau te umplu de par.” spuse mandra arcuindu-si coada.
Trag un gat si ii torn in capacul lins curat.
“Serveste si oricum am mai mult ca tine asa ca nu ma mai ameninta si tu, ca ramai fara. Apropo vezi ca dispar zece zile. Manipuleaza pe altu sa te hraneasca pana ma intorc.”
” Viata de cartier este mult mai grea pe timp de criza, dar ma descurc eu. Hei unde te duci? Lasa sticla aici.”
“Ma duc sa ma culc doua ore pentru ca am prea multe de facut si schimbarile incep acum.”
Bitch! Where’s my money?
Nu am mai scris de mult si multe s-au intamplat asa ca m-am decis sa imi zbor din nou creierii peste saraca imitatie de blog. De obicei scriu cand ma afecteaza ceva si desi multe s-au intamplat, am refuzat sa scriu pentru ar fi iesit echivalentul unei pizza cu ananas si sos iute pe care sincer nu o inteleg.
Toate’s vechi si noua toate.
Eterna problema financiara ce se amplifica cu actuala criza transformand mintea oricarui om de rand intr-un calculator de buzunar. In cazul meu incep cu o suma care reprezinta minimul pe economie plus ceva maruntis din care incep intai sa inmultesti cu 0.25 (desi nu sunt bugetar – but my coworkers and I’m are special) apoi adun multi nervi ca sa pot scadea si scadea si apoi pentru a diversifica mai scad si din rabdare. Scad utilitati gen apa, gaze, telefon, internet, curent (electric inca) si deja am trecut de jumate de salariu. Cam sa ma exprim cata de incitanta este viata mea financiara aduc urmatoarele argumente – in ianuarie am fost la dentist (da din nou, shut up I do brush my teeth twice a day) si mi-a asasinat nervul si a pus un gips si mi-a zis sa ma intorc pentru plomba in 3 zile si am fost…ieri. Tot din ianuarie nu mai cumparasem nimic de imbracat (se pune o husa de telefon? I’ll use it for a condom too) exceptie o pereche de bascheti la 18 lei luati luna trecuta. Problema este ca mereu apare ceva care produce o gaura neagra financiara in bugetul familiei – pentru ca mai exista si pensia mamei, dar ma exaspereaza faptul ca muncesc mult si tot la mama ajung sa cer bani - nici cand eram pusti nu ii ceream bani pentru era un subiect tabu in casa. Chiar daca pare, nu ma plang de prezenta stare, doar enunt ca ma descurc cu ce resurse am. Tampenia care zdruncina este probabilitatea ca firma la care lucrez sa fie preluata si deseori cand asa ceva se intampla people get canned ce ar aduce o noua serie de probleme cu care am sa ma amuz teribil pana gasesc solutii.
Gata cu acest subiect, trecem la un update la ce s-a mai intamplat de la ultimul post.
This summer my awesome cat died at the age 14. Matza mea agresiva ce alterna intre egoism si altruism, lacoma cu mancare desi bulimica, cu prost simt de coordonare dar in cel mai amuzant mod, cu nume tampit si cu o pata data de mama natura la nas ce parea a fi piercing. A murit saraca in chinuri pentru ca era duminica si eu nu am avut puterea sa ii curm suferinta adica sa “o omor din mila”. Am fost alaturi de ea si eu si mama si am privit groaza din ochii ei cat timp se ducea incredibil de greu in intuneric, o mangaiam si ma tot gandeam la mult prea tare religie a noastra si exasperanta expresie “ingaduie”. Incredibil cat am scris fraza de mai sus canta “atb – see u again (on the other side)” – so much sarcasm miss Fate. Anyway matza nu a fost doar un pet cum multi ar spunem trebuie sa ai ca sa intelegi cand spun- a fost un membru al familiei prin actiunile ei. Exemple sunt destule dar irelevante daca nu ati fost in context.
In rest ma stradui sa mentin relatiile cu prietenii apropiati. Spun ca ma stradui pentru ca timpul meu liber este mic cat penisul unui asiatic asa ca am instituit 2 principii – daca ai nevoie de mine anunta-ma si voi face la fel, iar al doilea implica sa nu raspund la telefon la numere noi pentru ca sigur vor ceva de la mine si niciodata nu am primit o veste buna de la un numar nou de cand am telefon. In caz de va schimbati numarul va rog trimiteti un mail sau sms cu scurte detalii gen zodie, numar la pantof si configuratia de la calculatorul vostru ca sa ma asigur ca sunteti cine sustineti.
In alta ordine de idei mi-am facut curatenie generala prin mediul apropiat (ca de fiecare data cand este plecata mama tara) si m-a cuprins melancolia cand mi-am gasit dosarul de chitante si garantii la Lucy. In 2008 dragii mei am cheltuit peste 1800 lei pentru a hrani snobul din mine si de atunci pana acum un flatline cu un mic spike de un hd de 750 de gb. Ma simt ca un junkie in sevraj – doar o placa video sa mai schimb si ma pot abtine inca un an doi, dar nu ma lasa criza asta. Am alte prioritati – investitii in sanatate,o nunta importanta, trip cu un prieten si participarea la prezentarea tezei a dragei mele sore. Where am I going to get za money from?
Gamer’s nightmare
For fucks sake – I HAVE NOTHING TO PLAY and I’m starting to notice my empty life.
Bitch whining complete – on to my next objective.
Made in ROmania
This is the month I was born 25 years ago and I got to say that I am proud to be a survivor of Romania and I love the people and places that made me the man I am today. In the following clips you won’t our beautiful scenary, history, inventions that brought change to the world or our gorgeous women. No, no greatness whatsoever, but you will see what we the people have to put up with. Laugh and cry freely while watching this because we do this all the time.
Thank you users of youtube for your contribution.
Do no harm while enjoing life.
Entropy
Entropy
Unul din cele mai tari filme pe care le-am vazut se numeste “whatever works”. Sublim filmul. Nici rezumat nu trebuie sa ii fac. Este prea tare.
Teorii, frustrari, glume intelgente si romance baby. Singurul lucrur care nu mi-a placut, dar face parte din charmul filmului este personajul principal.
Recomand cu drag celor cu prea multa minte si cu ego pe masura. Poate se mai strica acest echilibru in favoarea celei dintai.
P.S. Am scris entropy ca titlu pentru in opinia mea subiectiva reprezinta esenta filmului.
Enjoy life
Need a smile?
Situatia se prezenta astfel: de doua zile luam antibiotice (amoxicilina) ca sa imi scada imflamatia de la masea pentru ca nu vroiam sa se repete o scena din copilarie, cand era sa mor din cauza unei infectii la masea.
Ieri seara in drum spre munca mancam o rosie, imi era dor de gustul lor, can ma trezesc cu miscari deosebite la respectiva masea cu probleme, incepuse sa se miste in directii necorespunzatoare naturii umane si ma sacaia rau de tot asta, nu era durere, dar ideea ca ceva era in corpul meu ce nu se comporta cum vroiam eu mi se parea inadmisibil – hmm ma gandesc ce ciudat ar trebui sa reactionez la erectii spontane
.
Azi, observ ca isi avansase libertatea, probabil vroia sa iasa sa isi vada vecinii din celalalt cartier si mi-am zis ca trebuie sa fac ceva- ceva este un cuvant oribil atunci cand nu ai resurse. In cazul meu, nu am luat salariu inca, mama era la tara si toti banii din casa erau 50 mii ROL, resursele mele nu erau ca alalta ieri imi luasem router wireless sa pot profita de laptopul in patul din diferite camere. Si cum baietii sunt de obicei impulsivi si se ranesc usor cand iau decizii pripite in momente de criza – la mine doar in cazul in care numai eu pot cadea victima prostiei mele- mi-am analizat situatia si mi-am pregatit instrumentele: apa de gura cu un puternic coagulant (it shall be a bloody quest – mi-am zis), un algolmin(macar pt efectul placebo), sfoara (old school american), spitz (metoda incercata de alt nebun), apoi m-am pus pe facut cateva flotari ca sa imi starnesc sangele (sa curga mult). Imi hranesc pisica preventiv, il anunt pe Cezar ca daca nu apar pe mess intr-o ora sa vina sa imi sparga usa (iti dai seama daca ramaneam fara net) si m-am dus la baie – incep cu ata – leg, trag, tip (in interior desigur – men don’t cry
), nimic, afuristu se tine bine, stia ce il astepta afara. Iau spitul in mana si il privesc – ponderez asupra lipsei de igiena si daca am umblat cu el prin preajma wc-ului, imi aduc aminte de studiul conform caruia s-a aflat ca gura omului este relativ spurcata atat verbal cat si biologic si ma impac cu idea aceasta. Incep sa imi indes respectivul intrument in cavitate in speranta succesului – trei lacrimi mai tarziu reusesc sa ii adauc maselei inca un grad de libertate – acum afurisita se tinea doar intr-un colt si invatase sa faca piruete. Ma opresc, realizez cat de ridicola este situatia, adopt pozitia gandirii si privesc pisica care nu intelegea ce se intampla, ador chipul ei confuz, este singura prostuta care o mai tolerez si imi place. Imi aduc aminte de zilele cand pocneam peretii de suparare si teoria realocarii durerii aduce un rezultat pozitiv – intradevar este greu sa manevrezi un spitz dupa ce ai pocnit un perete, dar capeti destula determinare ca iti faci un bine ranindu-te. Scot clandestinul si bag multa apa de gura sa fac finisare frumoasa apoi privesc capodopera – yes i’m an idiot – imi zic cu mandrie, dar sunt un idiot care si-a rezolvat problema.
Acum stau si astept infectia sa vad daca ma viziteaza, ma intreb cum o voi rezolva. Toate la timplul lor.
Sper ca zambesti.
Criza economica pe mare
My mind is a scary but fun place to be. Ma surprind deseori de cat sadism sunt capabil si totusi si cat de usor si bine ma autodispun creand scenarii amuzante din situatii mai putin placute.
Un exemplu perfect ar fi ultima tampenie trecuta prin mintea bolnava facuta in aproximativ doua minute cat imi ia sa ma tarai somnoros de la dormitor spre baie pentru a fi Enlightened. Imi cer scuze anticipat pentru my bad spelling -de care nu imi pasa atat timp cat intelegi gluma si lipsa unei idei moralizatoare. Luati aminte ca aceasta scurta poveste a fost facuta in baie – cautati mereu analogii pentru surplus de amuzament si/sau scarbosenie. Here we go:
“- Sir torpedo heading strait straight for us.
- Hard right, first officer.
- Sir it doesn’t work.
- I assume hard left doesn’t work too, so thats my que to say floood balast tanks.
- Sir that doesnt work-hatches wont open.
- Fire counter measures.
- Not working again, sir.
- Do something!!
First mate starts singing:” Ooo baby I love your way/ everyday now…”
- What are you doing?
- Sir, singing, sir.
- At least pray, that ussually helps.
- Only in comedy’s sir, we are in an action movie.
- Damn it – someone quick make a joke- at least fart hard – farting in an submarine usually is funny.
- Sir…
- What no fart power either-this is insane-how can you call yourselves men if you don’t fart – especially in an iminent death scenario. I’ll make the cook make beans everyday from now on – cheap and effective.
- No sir, please don’t. But I do have an update on the situation.
- Do amaze me.
- The torpedo sir, it stoped, I think it run out of juice/power.
- Ok I’m amazed. What country has submarines that fires expired torpedoes. Being in the Black Sea I asume that the sub is one of two: first it may be the bilionaires Gigis sub – The Imperial Falus or the rumored unkown sub – “Man-ca-tas” – last pirate sub in this area – maybe its an japonees manufactered model – I mean having a three word name.
- Sir the repairs are done – do we atack or retreat?
- Retreat – this is the last time that I buy submarines from the Black sea market. This financial crysis hit everyone hard.
- Ba boule de cate ori ti-am zis sa nu mai iti incarci leptopul la torpila noastra, acum am fi avut destule fiare vechi sa ne ajunga un an de zile.
- Da credeam ca aveam doua, luasesi la oferta lu ala de la talciocul de langa mare.
- Vita mare mai esti ma, nu mai iti aduci aminte la ce inmormantare ai fost lunea trecuta.
- La soacrata care statea la casa aia din delta.
- Bravo Dudix, acum du-te si adu torpila inapoi.”

