Bitch! Where’s my money?
Nu am mai scris de mult si multe s-au intamplat asa ca m-am decis sa imi zbor din nou creierii peste saraca imitatie de blog. De obicei scriu cand ma afecteaza ceva si desi multe s-au intamplat, am refuzat sa scriu pentru ar fi iesit echivalentul unei pizza cu ananas si sos iute pe care sincer nu o inteleg.
Toate’s vechi si noua toate.
Eterna problema financiara ce se amplifica cu actuala criza transformand mintea oricarui om de rand intr-un calculator de buzunar. In cazul meu incep cu o suma care reprezinta minimul pe economie plus ceva maruntis din care incep intai sa inmultesti cu 0.25 (desi nu sunt bugetar – but my coworkers and I’m are special) apoi adun multi nervi ca sa pot scadea si scadea si apoi pentru a diversifica mai scad si din rabdare. Scad utilitati gen apa, gaze, telefon, internet, curent (electric inca) si deja am trecut de jumate de salariu. Cam sa ma exprim cata de incitanta este viata mea financiara aduc urmatoarele argumente – in ianuarie am fost la dentist (da din nou, shut up I do brush my teeth twice a day) si mi-a asasinat nervul si a pus un gips si mi-a zis sa ma intorc pentru plomba in 3 zile si am fost…ieri. Tot din ianuarie nu mai cumparasem nimic de imbracat (se pune o husa de telefon? I’ll use it for a condom too) exceptie o pereche de bascheti la 18 lei luati luna trecuta. Problema este ca mereu apare ceva care produce o gaura neagra financiara in bugetul familiei – pentru ca mai exista si pensia mamei, dar ma exaspereaza faptul ca muncesc mult si tot la mama ajung sa cer bani - nici cand eram pusti nu ii ceream bani pentru era un subiect tabu in casa. Chiar daca pare, nu ma plang de prezenta stare, doar enunt ca ma descurc cu ce resurse am. Tampenia care zdruncina este probabilitatea ca firma la care lucrez sa fie preluata si deseori cand asa ceva se intampla people get canned ce ar aduce o noua serie de probleme cu care am sa ma amuz teribil pana gasesc solutii.
Gata cu acest subiect, trecem la un update la ce s-a mai intamplat de la ultimul post.
This summer my awesome cat died at the age 14. Matza mea agresiva ce alterna intre egoism si altruism, lacoma cu mancare desi bulimica, cu prost simt de coordonare dar in cel mai amuzant mod, cu nume tampit si cu o pata data de mama natura la nas ce parea a fi piercing. A murit saraca in chinuri pentru ca era duminica si eu nu am avut puterea sa ii curm suferinta adica sa “o omor din mila”. Am fost alaturi de ea si eu si mama si am privit groaza din ochii ei cat timp se ducea incredibil de greu in intuneric, o mangaiam si ma tot gandeam la mult prea tare religie a noastra si exasperanta expresie “ingaduie”. Incredibil cat am scris fraza de mai sus canta “atb – see u again (on the other side)” – so much sarcasm miss Fate. Anyway matza nu a fost doar un pet cum multi ar spunem trebuie sa ai ca sa intelegi cand spun- a fost un membru al familiei prin actiunile ei. Exemple sunt destule dar irelevante daca nu ati fost in context.
In rest ma stradui sa mentin relatiile cu prietenii apropiati. Spun ca ma stradui pentru ca timpul meu liber este mic cat penisul unui asiatic asa ca am instituit 2 principii – daca ai nevoie de mine anunta-ma si voi face la fel, iar al doilea implica sa nu raspund la telefon la numere noi pentru ca sigur vor ceva de la mine si niciodata nu am primit o veste buna de la un numar nou de cand am telefon. In caz de va schimbati numarul va rog trimiteti un mail sau sms cu scurte detalii gen zodie, numar la pantof si configuratia de la calculatorul vostru ca sa ma asigur ca sunteti cine sustineti.
In alta ordine de idei mi-am facut curatenie generala prin mediul apropiat (ca de fiecare data cand este plecata mama tara) si m-a cuprins melancolia cand mi-am gasit dosarul de chitante si garantii la Lucy. In 2008 dragii mei am cheltuit peste 1800 lei pentru a hrani snobul din mine si de atunci pana acum un flatline cu un mic spike de un hd de 750 de gb. Ma simt ca un junkie in sevraj – doar o placa video sa mai schimb si ma pot abtine inca un an doi, dar nu ma lasa criza asta. Am alte prioritati – investitii in sanatate,o nunta importanta, trip cu un prieten si participarea la prezentarea tezei a dragei mele sore. Where am I going to get za money from?
Made in ROmania
This is the month I was born 25 years ago and I got to say that I am proud to be a survivor of Romania and I love the people and places that made me the man I am today. In the following clips you won’t our beautiful scenary, history, inventions that brought change to the world or our gorgeous women. No, no greatness whatsoever, but you will see what we the people have to put up with. Laugh and cry freely while watching this because we do this all the time.
Thank you users of youtube for your contribution.
Do no harm while enjoing life.
We Die, Die, Die
Mereu am spus ca cele mai tari creatii a lui Dumnezeu au fost apa si moartea.
Din trecutul de om plecat cu barca pe timp de furtuna imi rasuna in cap aceasta melodie de fiecare data cand ma gandesc la moarte in general. Si ma gandesc la ea destul de des comparativ cu altii, nu in sensul negativ gen prostii ca sinucidere sau ucidere, ci la consecintele ei.
Cu totii stim ca in fata ei suntem egali: prosti, destepti, bogati material sau spiritual, puternici sau slabi, indiferent de culoare si nationalitate. Tot ce este viu ajunge sa moara sub pretextul unui echilibru. Ok am inteles asta ca orice om si acum voi vorbi despre lucruri care se stiu, dar nu sunt constientizate sau poate la unii sunt dar trebuiesc amintite.
Intai si intai retine un lucru: Ai sa mori, orice ai face tot ai sa mori. Nu te gandi la pensie, nu te gandi la babuta cu prolaps, nu te gandi la cifra care cumuleaza anii tai de viata. Nu ai sa mai bei, mananci sau sa faci sex, dragoste, nu o sa mai crezi ca iubesti, nu o sa mai poti asculta orice tampenie vrei si nici vocifera ceva asemanator, nu ai sa mai faci nimic din ce vrei si ai sa iti doresti sa faci ceva ce inainte ti se parea plictisitor. Din propria experienta spun ca poti muri din orice prostie, da chiar si din prostia altuia, indiferent cat de atent, constient de mediu inconjurator – daca iti vine timpul nu ai ce sa faci. Apreciaza viata – asta nu inseamna sa traiesti de parca nu exista ziua de maine – gen imprumut bancar, vandut apartament si colectionat boli venerice prin tari indepartate, dar din cand in gand sa iti iei macar 30 de secunde sa iti aduci aminte ca ai sa mori si sa vezi daca ceea ce faci sau ai de gand sa faci iti merita timpul – si da GAMING -UL merita 
). Fa-ti un afurisit de bucket list (things to do before you kick the bucket) – nu neaparat lucruri extravagante, ci lucruri tipice identitatii tale, care te implinesc spiritual si care daca nu ai avea o scuza gen vai am sa mor nu le-ai face. Atat timp cat ce este acolo nu raneste pe nimeni altcineva decat propria persona – do it, you can do it all night long. Spun asta cat se poate de serios pentru ca la un pas de moarte te vei uimi la ce tampenii de regrete iti trec prin cap, in loc sa te pregatesti spiritual pentru marea calatorii stai si te gandesti la ce s-ar fi inatmplat daca ai fi zis ce simteai, daca mancai tampenia aia care isi schimba culorile sau cum ar fi fost sa fi vizitat locul acela pe care il vedeai de la mare distanta. Experimeneaza, invata ce iti place, razi si zambeste si din cand in cand mai si sufera putin pentru tine, pentru altii pentru ca toate impreuna inseamna viata. Sigur nu poti lua lucruri materiale cu tine, dar stii ca exista posibilitatea sa iei experientele traite.
Evitati sa va pierdeti timpul cu oameni de care nu va pasa, daca fac parte din cadrul muncii atunci trebuie, dar in rest pierdeti resurse inutil. Nu mancati orice, nu zic dieta ca as fi ipocrit, zic doar sa va ascultati sufletul si corpul in acelasi timp si va ve-ti amuza de ce combinatii culinare ve-ti avea parte. Daca mentionez exercitii, stiu ca am sa fiu ignorat asa ca spun doar atat: fiti activi. nu mancarea ingrasa ci stilul de viata - daca sunteti lenesi sau comozi – luati vitamine sub forma de supozitoare – cu destul discomfort va veti determina sa fiti mai activi. Nu va uitati la stiri – in Romania nu se intampla nimic important: coruptie, violuri, hotie si din cand in cand contrabanda. Abonativa la un ziar din domeniu de interes si ignorati TV – daca ai timp sa te uiti la el inseamna ca ai timp sa faci ceva mai distractiv sau cu ceva vointa mai constructiv. TV= psihological human waste. Internetul este prietenul vostru atat timp cat: aveti protectie adecvata, verificati informatiile din minim 2 surse diferite, nu pierdeti timpul pe mess asteptand sa fiti bagati in seama, cautati PORN si nu PRON pe torente si nu alte site-uri pline de virusi si troieni.
Ceea ce ma mai seaca pe mine se regaseste in efortul uman de a isi lasa marca proprie pe pamant – sa construiesti ceva sau sa vii cu o idee, formula, teorie pentru care nu fi uitat. Nu ma deranjeaza sa fiu uitat, ma deranjeaza faptul ca efortul meu ca un individ este inutil in plan macroscopic – aici apar hienele cu religia, oamenii de stiinta cu studiile si obsedatii de natura – vin si trag de tine: “Sufletul va trai vesnic. Contribui la evolutia tehnologica pentru umanitate. Traieste in echilibru perfect cu natura.” – nu am nimic cu implimentarea lor in viata mea, dar fanatismul unora aproape ca ma face sa le urasc calea ce o urmeaza, noroc ca imi aduc aminte ca si acea persoana este disperata de a nu fi uitata, eu inca nu sunt si ma inconjor cu prieteni cu capul pe umeri ca sa ma trezeaza la realitate cu o lopata psihologica incriptionata cu : “Ba boule…(insert smart thing to say here)”. Eu mi-am gasit locul in lume, stiu ce vreau sa fac si imi imbunatatesc abilitatile pe cat posibil in acest domeniu. Daca intrebati inseamna ca nu stiti si nu consider ca trebuie aflat mura in gura pentru ca se poate observa clar cu un minim de perspicacitate. Ma indoiesc ca voi tinut minte mai mult de o generatie, dar nu acesta este scopul final.
Era sa uit de animale, despre care se spune nu au dreptul la viata de apoi - nu mi se pare drept faptul ca si ele au obligatia de a suferi cat timp traiesc ca apoi sa se reverse in neant. Si ce daca nu sufera profund psihologic, ca nu au lacrimi care sa le arate cat au indurat pe lumea asta - eu zic ca ar aprecia sa aiba un loc metafizic in care sa fie mereu tineri si sa se joace cu bunicii si strabunicii lor - daca taramul spiritual nu are spatiu - este chiar atat de greu ca EL sa fi facut un spatiu amejat special pentru ele? Don’t you fuckers laugh – ca pun ursu pe voi - google vanatorul si ursu – perverted version.
Va las cu versurile lui Cosbuc”Cu-o moatre toti suntem datori//Dar nu-i totune leu sa mori//Sau caine-inlantuit//
Tine minte toate aceste lucruri, dar nu trai de pe o zi pe alta. Trebuie mentinut un echilibru. Daca nu ia-ti o boala incurabila and start party-ing.
life is pain
Ati stat vreodata sa va ganditi cata suferinta exista in jurul vostrum nu ma refer la
suferinta personala cu a ei stupida intrebare: ” De ce eu Doamne?”, cum de ce? ce te face pe
tine asa special(a) incat sa fii scutit(a) de mania divina. Toate se intampla cu un motiv
nu? Chiar si violul, mai ales cel in care sunt implicati copii.
Revenind si privim in jurul nostru verificand din cand in cand
daca suntem in stare de empatie, daca ne pasa cu adevarat sau ne place sa ne mintim ca sa
putem dormi mai bine. Cu cat ne sunt mai apropiate persoanele care sufera cu atat ne
afecteaza mai tare, nimanui nu ii pasa de africanul infometat, vagabondul de pe strada sau
de prabusirea unui avion (ca sa fim in pas cu moda mass media).
Asa aflam cat de atasati suntem de o persoana in suferinta, in functie de cat de mult ne
doare si la cat de egoismul nostru material si psihologic suntem dispusi sa renuntam de
dragul alinarii a ei/lui suferinta, sperand chiar la un zambet care sa confirme ca efortul
nu a fost inutil.
In directia opusa gasim suferinta acelor persoane care nu ne atinge sau chiar ne bucura:
orice delicventa care primeste ceea ce judecam ca a meritat, un sofer singur in masina
infipt intr-un copac de beat ce era, un fost parlamentar cu reputatia distrusa ajuns sarac
(stiu, rar gasim), un violator impotent, un piroman ars, un hot furat si alte suferinte ce
aduc cinism in sufletul oamenilor. Aici vrea sa felicit sarcasti stirile de la ora 5 care
hranesc nevoia oamenilor de a sti suferinta mult mai mare a altor oameni pentru a le aduce o
oarecare impacare cu situatie de rahat in care se complac. Da exista si astfel de oameni
care sufera si nu fac absolut nimic ca sa amelioreze situatia, asteapta o interventie divina
pentru ca ei sunt speciali.
Declar pe propia raspundere ca nu detin mila pentru oameni. Nu sunt un nemernic mai mare
decat standardul national, dar am urmatoarele argumente: mila poate afecta grav mandria
multora suferinzi, deseori poate agrava situatia lor, de aceea mereu cand decid sa ajut pe
cineva ii explic clar de ce ajut. Al doilea argumente este legata de persoana in cauza si
anume legaturile care le-a format cu altii: un prieten la nevoi se cunoaste, nu ii ai,
atunci nu meriti ajutor.
Mila am pentru acele animale care nu se pot ajuta pentru ca nu au prieteni si nu au
mandrie, ele sufera, striga si asteapta sa ajunga unul din 2 lucruri: ajutorul sau moartea.
Nu aduc drama in poveste ci un argument clar gasit si la oameni- cand ceri ajutor mereu
exista sansa ca unii sa profite de pe urma ta.
Uitati un caz real de sufetinta: la munca un caine se “juca” cu un ghem murdar de blana,
mai aparea din cand in cand cate un bat uscat ce aducea a labutza rahitica. Ajung la locul
faptei, ii multumesc cainelui pentru spectacolul oferit cu un picior, apuc gramada de oase
imblanita cu un ziar si il pun intr- o cutie. Incercand sa verific daca este muscat sau daca
avea oase rupte simt o furie rece adresata marelui nostru zeu, cerand in acelasi timp
ajutor. L-am studiat atent pe micutul Jack piratul si mi-am facut un mic rezumat al
problemelor ce trebuiau rezolvate: ochi umflat cu puroi, nas infundat, silueta de anorexic,
murdar ca un film porno asiatic si mare fabricant de purici plus de la atata plans saracul
nu mai avea voce deloc- se ita la mine cu singurul ochi bun si deschidea gura incercand un
miau ce nu ii reusea deloc.
In ziua respectiva nu prea am avut ce ii face: l-am murdarit pe nas cu putina apa, apoi
smantana dupa care l-am bagat in cutie. A doua zi l-am dus la veterinar si i-a curatat
ochiul, mi-a dat o seringa de hranit si am input a pompez lapte in el. Si asa de 2 ori pe zi
ma duc la munca sa ii dau tratamentul si sa il hranesc, iar azi cu apa incalzita la soare
i-am tras o baie si l-am puricat old-school, dar tot ii iau solutie antipurici maine.
Acesta nu este un happy ending: inca nu si-a facut nevoile, deci nu stiu daca intern
totul functioneaza, lapte nu vrea sa manance decat fortat cu seringa si cat nu muncesc sta
in cutie tot timpul, de respirat tot ii este greu, fosaie cu nasul lui, in ciuda faptului ca
ii eliberez caile respiratorii de fiecare data. Dar cel putin stiu ca ii este mai bine si ca
de fiecare data cand ma vede isi manifeste bucuria asa cum numai felinele stiu, cu ghiarele
sale mici si ascutite.
Sper sa supravietuiasca si sa ii gasesc o casa primitoare. Wish us luck and pray for a
miracle.
