Bitch! Where’s my money?
Nu am mai scris de mult si multe s-au intamplat asa ca m-am decis sa imi zbor din nou creierii peste saraca imitatie de blog. De obicei scriu cand ma afecteaza ceva si desi multe s-au intamplat, am refuzat sa scriu pentru ar fi iesit echivalentul unei pizza cu ananas si sos iute pe care sincer nu o inteleg.
Toate’s vechi si noua toate.
Eterna problema financiara ce se amplifica cu actuala criza transformand mintea oricarui om de rand intr-un calculator de buzunar. In cazul meu incep cu o suma care reprezinta minimul pe economie plus ceva maruntis din care incep intai sa inmultesti cu 0.25 (desi nu sunt bugetar – but my coworkers and I’m are special) apoi adun multi nervi ca sa pot scadea si scadea si apoi pentru a diversifica mai scad si din rabdare. Scad utilitati gen apa, gaze, telefon, internet, curent (electric inca) si deja am trecut de jumate de salariu. Cam sa ma exprim cata de incitanta este viata mea financiara aduc urmatoarele argumente – in ianuarie am fost la dentist (da din nou, shut up I do brush my teeth twice a day) si mi-a asasinat nervul si a pus un gips si mi-a zis sa ma intorc pentru plomba in 3 zile si am fost…ieri. Tot din ianuarie nu mai cumparasem nimic de imbracat (se pune o husa de telefon? I’ll use it for a condom too) exceptie o pereche de bascheti la 18 lei luati luna trecuta. Problema este ca mereu apare ceva care produce o gaura neagra financiara in bugetul familiei – pentru ca mai exista si pensia mamei, dar ma exaspereaza faptul ca muncesc mult si tot la mama ajung sa cer bani - nici cand eram pusti nu ii ceream bani pentru era un subiect tabu in casa. Chiar daca pare, nu ma plang de prezenta stare, doar enunt ca ma descurc cu ce resurse am. Tampenia care zdruncina este probabilitatea ca firma la care lucrez sa fie preluata si deseori cand asa ceva se intampla people get canned ce ar aduce o noua serie de probleme cu care am sa ma amuz teribil pana gasesc solutii.
Gata cu acest subiect, trecem la un update la ce s-a mai intamplat de la ultimul post.
This summer my awesome cat died at the age 14. Matza mea agresiva ce alterna intre egoism si altruism, lacoma cu mancare desi bulimica, cu prost simt de coordonare dar in cel mai amuzant mod, cu nume tampit si cu o pata data de mama natura la nas ce parea a fi piercing. A murit saraca in chinuri pentru ca era duminica si eu nu am avut puterea sa ii curm suferinta adica sa “o omor din mila”. Am fost alaturi de ea si eu si mama si am privit groaza din ochii ei cat timp se ducea incredibil de greu in intuneric, o mangaiam si ma tot gandeam la mult prea tare religie a noastra si exasperanta expresie “ingaduie”. Incredibil cat am scris fraza de mai sus canta “atb – see u again (on the other side)” – so much sarcasm miss Fate. Anyway matza nu a fost doar un pet cum multi ar spunem trebuie sa ai ca sa intelegi cand spun- a fost un membru al familiei prin actiunile ei. Exemple sunt destule dar irelevante daca nu ati fost in context.
In rest ma stradui sa mentin relatiile cu prietenii apropiati. Spun ca ma stradui pentru ca timpul meu liber este mic cat penisul unui asiatic asa ca am instituit 2 principii – daca ai nevoie de mine anunta-ma si voi face la fel, iar al doilea implica sa nu raspund la telefon la numere noi pentru ca sigur vor ceva de la mine si niciodata nu am primit o veste buna de la un numar nou de cand am telefon. In caz de va schimbati numarul va rog trimiteti un mail sau sms cu scurte detalii gen zodie, numar la pantof si configuratia de la calculatorul vostru ca sa ma asigur ca sunteti cine sustineti.
In alta ordine de idei mi-am facut curatenie generala prin mediul apropiat (ca de fiecare data cand este plecata mama tara) si m-a cuprins melancolia cand mi-am gasit dosarul de chitante si garantii la Lucy. In 2008 dragii mei am cheltuit peste 1800 lei pentru a hrani snobul din mine si de atunci pana acum un flatline cu un mic spike de un hd de 750 de gb. Ma simt ca un junkie in sevraj – doar o placa video sa mai schimb si ma pot abtine inca un an doi, dar nu ma lasa criza asta. Am alte prioritati – investitii in sanatate,o nunta importanta, trip cu un prieten si participarea la prezentarea tezei a dragei mele sore. Where am I going to get za money from?
We Die, Die, Die
Mereu am spus ca cele mai tari creatii a lui Dumnezeu au fost apa si moartea.
Din trecutul de om plecat cu barca pe timp de furtuna imi rasuna in cap aceasta melodie de fiecare data cand ma gandesc la moarte in general. Si ma gandesc la ea destul de des comparativ cu altii, nu in sensul negativ gen prostii ca sinucidere sau ucidere, ci la consecintele ei.
Cu totii stim ca in fata ei suntem egali: prosti, destepti, bogati material sau spiritual, puternici sau slabi, indiferent de culoare si nationalitate. Tot ce este viu ajunge sa moara sub pretextul unui echilibru. Ok am inteles asta ca orice om si acum voi vorbi despre lucruri care se stiu, dar nu sunt constientizate sau poate la unii sunt dar trebuiesc amintite.
Intai si intai retine un lucru: Ai sa mori, orice ai face tot ai sa mori. Nu te gandi la pensie, nu te gandi la babuta cu prolaps, nu te gandi la cifra care cumuleaza anii tai de viata. Nu ai sa mai bei, mananci sau sa faci sex, dragoste, nu o sa mai crezi ca iubesti, nu o sa mai poti asculta orice tampenie vrei si nici vocifera ceva asemanator, nu ai sa mai faci nimic din ce vrei si ai sa iti doresti sa faci ceva ce inainte ti se parea plictisitor. Din propria experienta spun ca poti muri din orice prostie, da chiar si din prostia altuia, indiferent cat de atent, constient de mediu inconjurator – daca iti vine timpul nu ai ce sa faci. Apreciaza viata – asta nu inseamna sa traiesti de parca nu exista ziua de maine – gen imprumut bancar, vandut apartament si colectionat boli venerice prin tari indepartate, dar din cand in gand sa iti iei macar 30 de secunde sa iti aduci aminte ca ai sa mori si sa vezi daca ceea ce faci sau ai de gand sa faci iti merita timpul – si da GAMING -UL merita 
). Fa-ti un afurisit de bucket list (things to do before you kick the bucket) – nu neaparat lucruri extravagante, ci lucruri tipice identitatii tale, care te implinesc spiritual si care daca nu ai avea o scuza gen vai am sa mor nu le-ai face. Atat timp cat ce este acolo nu raneste pe nimeni altcineva decat propria persona – do it, you can do it all night long. Spun asta cat se poate de serios pentru ca la un pas de moarte te vei uimi la ce tampenii de regrete iti trec prin cap, in loc sa te pregatesti spiritual pentru marea calatorii stai si te gandesti la ce s-ar fi inatmplat daca ai fi zis ce simteai, daca mancai tampenia aia care isi schimba culorile sau cum ar fi fost sa fi vizitat locul acela pe care il vedeai de la mare distanta. Experimeneaza, invata ce iti place, razi si zambeste si din cand in cand mai si sufera putin pentru tine, pentru altii pentru ca toate impreuna inseamna viata. Sigur nu poti lua lucruri materiale cu tine, dar stii ca exista posibilitatea sa iei experientele traite.
Evitati sa va pierdeti timpul cu oameni de care nu va pasa, daca fac parte din cadrul muncii atunci trebuie, dar in rest pierdeti resurse inutil. Nu mancati orice, nu zic dieta ca as fi ipocrit, zic doar sa va ascultati sufletul si corpul in acelasi timp si va ve-ti amuza de ce combinatii culinare ve-ti avea parte. Daca mentionez exercitii, stiu ca am sa fiu ignorat asa ca spun doar atat: fiti activi. nu mancarea ingrasa ci stilul de viata - daca sunteti lenesi sau comozi – luati vitamine sub forma de supozitoare – cu destul discomfort va veti determina sa fiti mai activi. Nu va uitati la stiri – in Romania nu se intampla nimic important: coruptie, violuri, hotie si din cand in cand contrabanda. Abonativa la un ziar din domeniu de interes si ignorati TV – daca ai timp sa te uiti la el inseamna ca ai timp sa faci ceva mai distractiv sau cu ceva vointa mai constructiv. TV= psihological human waste. Internetul este prietenul vostru atat timp cat: aveti protectie adecvata, verificati informatiile din minim 2 surse diferite, nu pierdeti timpul pe mess asteptand sa fiti bagati in seama, cautati PORN si nu PRON pe torente si nu alte site-uri pline de virusi si troieni.
Ceea ce ma mai seaca pe mine se regaseste in efortul uman de a isi lasa marca proprie pe pamant – sa construiesti ceva sau sa vii cu o idee, formula, teorie pentru care nu fi uitat. Nu ma deranjeaza sa fiu uitat, ma deranjeaza faptul ca efortul meu ca un individ este inutil in plan macroscopic – aici apar hienele cu religia, oamenii de stiinta cu studiile si obsedatii de natura – vin si trag de tine: “Sufletul va trai vesnic. Contribui la evolutia tehnologica pentru umanitate. Traieste in echilibru perfect cu natura.” – nu am nimic cu implimentarea lor in viata mea, dar fanatismul unora aproape ca ma face sa le urasc calea ce o urmeaza, noroc ca imi aduc aminte ca si acea persoana este disperata de a nu fi uitata, eu inca nu sunt si ma inconjor cu prieteni cu capul pe umeri ca sa ma trezeaza la realitate cu o lopata psihologica incriptionata cu : “Ba boule…(insert smart thing to say here)”. Eu mi-am gasit locul in lume, stiu ce vreau sa fac si imi imbunatatesc abilitatile pe cat posibil in acest domeniu. Daca intrebati inseamna ca nu stiti si nu consider ca trebuie aflat mura in gura pentru ca se poate observa clar cu un minim de perspicacitate. Ma indoiesc ca voi tinut minte mai mult de o generatie, dar nu acesta este scopul final.
Era sa uit de animale, despre care se spune nu au dreptul la viata de apoi - nu mi se pare drept faptul ca si ele au obligatia de a suferi cat timp traiesc ca apoi sa se reverse in neant. Si ce daca nu sufera profund psihologic, ca nu au lacrimi care sa le arate cat au indurat pe lumea asta - eu zic ca ar aprecia sa aiba un loc metafizic in care sa fie mereu tineri si sa se joace cu bunicii si strabunicii lor - daca taramul spiritual nu are spatiu - este chiar atat de greu ca EL sa fi facut un spatiu amejat special pentru ele? Don’t you fuckers laugh – ca pun ursu pe voi - google vanatorul si ursu – perverted version.
Va las cu versurile lui Cosbuc”Cu-o moatre toti suntem datori//Dar nu-i totune leu sa mori//Sau caine-inlantuit//
Tine minte toate aceste lucruri, dar nu trai de pe o zi pe alta. Trebuie mentinut un echilibru. Daca nu ia-ti o boala incurabila and start party-ing.
Father died
Acesta este un omagiu pentru tatal meu, o persoana foarte draga mie din foarte multe puncte de vedere.
Am sa vi-l descriu asa cum il stiam si ce impact a avut asupra mea viata si invataturile lui. Fac asta pentru ca si-a dorit mereu sa umble la calculator, pe internet si am sa ii indeplinesc aceasta dorinta.
Acesta este tatal meu:
Fizic nu era cine stie ce: mic, cu burta de la berea pe care o producea si consuma, brunet cu ochi verzi si un zambet ce starnea mereu rasul, masa musculara avea pe acolo, dar era bine ascunsa. Gust vestimentar nu prea avea pentru ca la el hainele avea doar rol practic. Avea destule cicatrici de la un trecut interesant despre care ii placea mereu sa vorbeasca.
Psihologic era un personaj paradoxal pentru ca desi avea o imensa cultura si un numar mare de invataturi – nu le folosea din pura comoditate. Un defect ce domina peste orice alt defect sau calitate. Pe locul doi era ambitia – deja vedeti paradoxul – ca sa il intelegi mai usor ganditi asa: orice il scoatea din prima il facea un om foarte determinat.
Invataturile lui:
Regula numarul unu in casa era: ” Fa ce vrei, cand, vrei, cum vrei, cu cine vrei, de cate ori vrei, unde vrei – numai sa NU incalci legea.”- consider aceasta fraza principalul catalizator a dezvoltarii mele de-alungul timpului. Aceasta regula imi oferea o libertate de a gandi si a face multe lucruri deosebite care nu ar fi fost posibile traind intr-o casa cu prea multe reguli pe care ar fi trebuit sa le inteleg, dar in acelasi timp imi oferea sansa sa cunosc legea si sa gasesc metode de a ocoli.
Regula numarul doi era: “Eu nu pedepsesc ceea ce este facut din greseala… dar nu garantez acelasi lucru despre mama voastra.” Mama nu ciomagea la noi, dar gasea ceea ce ne placea mai mult si ni-l lua. Intotdeauna am apreciat lipsa de violenta tata-copii si corectitudinea judecatii sale. Din cauza aceasta si respectam prima regula.
Regula numarul trei: ” Respecta ca sa fii respectat, daca nu merge -> calca-l in picioare.” simplu, corect si eficient
Citatul lui preferat care rareori il putea respecta si de aceea a avut grija sa ma bata la cap des cu el este urmatorul:
Coşbuc:
“Din zei de-am fi coborâtori,
C-o moarte toţi suntem datori.
Totuna e dac-ai murit
Flăcău sau moş îngârbovit,
Dar nu-i totuna leu să mori
Sau câine-nlănţuit!”
Nu am de gand sa il explic – daca nu intelegi, este mai bine sa il uitati. Pe mine ma amuza mereu determinare cu care o spune si mai ales contextul – pentru ca rareori se potrivea.
Toti suntem oameni implicit avem defecte, tatal meu nu era o exceptie, din potriva era colectionar. Intr-un mod ciudat mereu m-am mandrit cu acest lucru – stiu ca suna ciudat, dar ganditi asa: ce placut este cand un om cu atatea defecte vrea binele altuia – mereu spunea: “Dragul meu, eu am un handicap social – vreau sa ajut pe toti si toata lumea ma ia de prost.” Nu era naiv, nici visator, daca cineva ii facea suficient rau ca sa il scoata din comoditatea sa, isi concentra acea ambitie de care vorbeam mai sus spre a-si satisface acea nevoie primordiala de a rani pe cineva. Si cum era un om cult ranirea se producea pe mai multe nivele.
Continui cu lunga lista de defecte: principala era comoditatea, alcoolul, putin misoginism, respect de sine aproape nul, impulsivitatea si o totala lipsa de instinct de conservare. Gluma lui era ceva de genu:” Ce nevoie am eu de asa ceva – la cat beau eu as zice ca ma conserv foarte bine.” . Mai facea glume muncitoresti – acele glume la care cineva are de suferit si restul rad – preferata lui era sa stranga pe cineva de “oua” si sa zica: ” Daca reusesti sa fluieri iti dau drumul.” – sadic om si ma tem sa fie ereditara problema. Dar ce ma deranja cel mai tare era faptul ca se repeta, des cand ea beat – din cauza lui detest repetarea unei fraze mai mult de 2-3 ori.
Calitati avea destule ca sa ma impresioneze si sa ma amuze contrastul. Pe langa acel nivel de cultura destul de ridicat, mai stia o multime de bancuri – reusind odata sa spuna atatea cat sa incapa in cele 12 ore a unei pene de curent de pe vremea lui Ceasca, ore care ar fi trebuit sa le dormim . Era corect, sincer si direct- nu simtea nevoia sa minta, sa ocoleasca subiectul (Banc cu morala – ” mama, mama!!! Ma jucam cu Strula si a aruncat cu o piatra fix in oua. Vai Bula dar nu fii asa direct, spune mai pe ocolite. Bine, ma jucam cu Strula si a aruncat cu o piatra si am ocolit casa de doua ori ca sa scap de ea, dar apoi tot m-a lovit in oua.”). Mai era si un bun fotograf, avea un intreg arsenal de aparate foto si blitzuri cu care facea ciubucuri mari la diverse nunti si botezuri. Ii placeau lucrurile de calitate si frumoase astfel mereu prefera sa luam ceva bun si sa induram consecintele, decat sa luam “prostii” facute pe vapor in timp de furtuna. Cu el vorbeam mereu “per tu”, de aceea si comunicam eficient si ii puteam spune mai orice.
O alta apreciata calitate era iubirea lui pentru noi copii lui, desi nu stia sa o exprime decat prin gesturi ciudate gen:” Las ca nu te pedepseste mama, ca ii zic ca eu am spart bibeloul”, cate un sireag de lacrimi la boutura – ca na, in viziunea lui barbatii nu trebuie sa planga, dar atunci avea o scuza ). Ciudat este ca tatal meu era incapabil sa faca un compliment – niciodata nu am inteles de ce, asa era, se bucura -premia meritul, dar pauza la partea verbala.
Amintiri.
Dupa cum probabil v-ati dat seama el nu era un tata normal, prin ceea ce facea si ceea gandea si-a dobandit titlul de unic. Un astfel de om nu poate fi duplicat sau imitat, era prea ciudat.
Cand era copil s-a gandit ca daca se arunca de pe casa cu umbrela deschisa va plana un pic, s-a inselat, mai tarziu s-a gandit ca unchiul meu ar trebui sa invete sa inoate – asa ca l-a coborat in fantana cu galeata – dar unchiu incapatanat nu a vrut sa invete (nici acum nu stie). Cand bunica -Dumnezeu sa o ierte - facea gogosi si unchiu le fura, el s-a gandit ca daca ii pune furculita incinsa din ulei pe piciorul gol il va invata minte, s-a inselat si aici. Si de fiecare data cand facea cate o boacana el si bunicul -Dumnezeu sa il ierte- faceau cate un maraton de rezistenta in jurul mesei din hol, la care bunicul fumator mereu pierdea. Cand a crescut, teribilist fiind si-a luat motor si a incercat teoria conform careia daca calci pe o coaja de pepene prizi mai multa viteza – teorie puternic infirmata de tijele metalice din mana lui stanga. El a colindat mai multe tari pentru ca avea pile la partid, din pacate pe mama o uita mereu acasa 
– copchii atomici si vremuri comuniste. La 6ani venind de la bunica ma ataca o imitatie de caine – pekinez – tatal pilit il ia de coada, il ridica la nivelul nasul, se clatina impreuna un pic apoi il catapulteaza peste gard - i liked that verry much. Cand eram la plimbare intr-o noapte de vara alergam cu sora mea si m-am ranit intr-un gard inalt pana la genunchi facut din sarma inghimpata – el a rezolvat si problema asta lasand amplasamentul fara gard. Intr-o iarna cand ma dadeam pe ghetus cu un prieten am fost deranjati de un copil mai mare care isi declarase locatia ca fiind a lui, desi era in spatele blocului nostru. Cand a venit tata sa ma aduca in casa l-a apropiat de mai multe ori si consecutiv de gheata pana nu i-a mai placut .
Tatal meu nu era perfect, nici nu incerca sa fie, avea mult mai multe si mai grave defecte decat calitatile sale, dar mie imi placea pentru ca mi-a oferit modelul unui om imperfect de la care am putut sa iau ce este bun si eficient si sa corectez restul si pentru asta zic sincer si tare : Te iubesc afurisit mic ce esti si o sa imi fie dor de tine. Nu imi fac sperante sa il depasesc vreodata in punctele lui forte, dar voi face tot posibilul sa fie mandru de mine.
In cuvintele lui Stephen King ” I won’t forget the face of my father.”
My father is dead, but his teachings will live on through me and those who will listen.
