Pe acoperis…
Este sambata seara, ora 23:06, vremea este ideala pentru a iesi pe acoperis sub cerul instelat lipsit de nori. In fundal este un amestec de muzica chill-out din Buddha bar amestecat cu un latrat de caine ragusit, exces de zel probabil.
Am iesit cu Feebe pentru a ma bucura de cele doua elemente preferate, dar contradictorii: natura cu frumusetea si haosul ei ascuns in toate si tehnologia care desi tinde spre o complexitate asemanatoare cu rivala ei, o simt mai aproape.
Consider ca nu am mai iesit demult, ca nu am mai facut demult ceva tipic “Marian”, nu am criza de identitate, dar imi este dor de mine. Loc de munca cu program fix si inca unul cu program de pompieri, sesiune si alte responsabilitati pentru familie imi lasa doar cateva ore pentru recreere. Nu am zis :” What about me?”, m-am distrat mereu, cu orice ocazie am prins, plus lista cu tampenii de facut inainte de a vedea ce este “dupa colt” este parcursa aproape in intregime – dar nu este finala, se mai pot adauga anexe. Amintesc de ea pentru ca, prin ceea ce fac acum, bifez inca o dorinta.
Planuri inca nu am pentru ca este o perioada instabila momentan atat economic cat si in alte domenii. Dupa ce elimin aceste complicatii am sa fac ceva stupid si iresponsabil, doar ca sa ma simt mai bine. Poate intru in pulitica ca vad ca acolo aceste doua caracteristici se imbina perfect. Anyway – morala – be mature but for fuck’s sake have some fun from time to time.
Ruine
Cazul detaliat mai jos este o realitate des intalnita la oameni.
Candva demult era o fata cu ochii verzi, par blond, cu un zambet superb si culmea chiar inteligenta. Ii placea sa gandeasca pozitiv, ajuta pe multi astfel facandu-si astfel multi prieteni, dar si dusmani invidiosi. Avea toate atributele necesare pentru a primi titlul de printesa, inclusiv o mama regina imperativa, un rege a carui putere era de temut si unde mai adaugi ca a noastra printesa traia la cel din apartament dintr-un bloc cu patru etaje.
Am spus “candva demult” pentru ca in acea perioada inocenta inca mai era ceva de pretuit, nu cum in zilele noastre ajunge la rangul de rusine. Pacat ca la fete aceasta inocenta deseori este insotita de naivitate, vulnerabilitate puternic exploatata de “cock thinkers”.
Suferinta mea este urmatoarea: inconjurata de prieteni, bunici, parinti iubitori si o sora; cum se poate ca fiinta mai sus mentionata pritesa sa decada atat de mult incat sa nu mai semene aproape deloc cu cea de odinioara. Cea mai buna asociere pe care o pot face este cu o cetate si ruinele ei – candva ceva frumos si glorios, acum doar o amintire.
De ce unii oameni rezista cu sufletul si caracterul intact de-alungul timpului si altii sufera transformari hidoase. Inteleg ca evoluam intelectual, spiritual si psihologic, dar stiam ca aceasta se bazeaza pe 30% parinti, 30% mediul soial, 25% taria caracterului si 15% traumele vietii (statistica subiectiva si mai ales relativa). De ce la unii nu exista o fundatie/ baza/ radacina puternica, zdravana care sa reziste schimbarii continue si altii sunt la fel de schimbatori ca mormolocii? – urata asociecere stiu, dar merita jignirea.
This really bothers me – ramasite de oameni.
Most beautiful…
Aseara ma iesit si eu in oras la un restaurant ca sa sarbatoresc, nu opt martie, ci luna plina. Cum singur nu pot dezvolta discutii fara sa ma indoiesc de sanatatea mea mintala, am invitat un prieten pe nume George. Destinatia fusese aleasa prin telefonic si punctualitatea a fost respectata in still englezesc.
Urcam la fumatori pentru ca, aparent, la respectabila varsta de de 24 (fiecare) nu suntem capabil sa distingem simboluri pentru fumatori si non fumatori. Ne-am amuzat teribil pe faza aceasta si implicatiile sale in viata de zi cu zi, mai ales pentru ca el da de carnet, dupa care am comandat mancare si o carafa de vin alb. Acum realizez cat de important este acel recipient, mai ales la restaurant -> never again without one. Am
discutat multe si marunte, am stabilit planuri si reguli si ne-am vazut fiecare de drum.
Acum trecem la idea din titlu: ajuns acasa pornesc bijuteria si imi intreb ghilda: ” What’s your sunjective definition of the most beatiful thing?”. Ma bucur ca terminologia folosita nu i-a speriat si fiecare a descris ce cred ei ca este cel mai frumos lucru intalnit, entuziasmat de raspunsurile primite am intrebat si alti oameni. Le voi enumera acum si va rog sa nu judecati acesti oameni pentru ca expresia : ” Beauty is in the eye of the beholder.” nu a fost facuta degeaba.
Karen:” It’s when you put a seeed in the ground and it grows into something i love” – note: she is a pot smoker.
Abu: “the girl on my couch with her angry rabit”. He is a lesser pot smoker
Nema: ” Nature and natural girls” – he hates additives, especially in girls
Eul tehno -freek: ” First Her smile and second when people get along and have fun”
Boom: ” momentan frumos e second life cand umblu cu o pancarda de free hugs si unii te injura, etc si eu le cant up your butt with a coconut” -
George:” O floare – frumoasa prin simplitatea si puritatea ei”
Hady:” SANI!!!”-> mi-a adus aminte de tipa care mi-a schimbat standardul frumustetii in acest domeniu si tind sa fiu de acord cu el. NU MA JUDECATI -am si eu un penis si el ma are pe mine
Irina :” Cand eram mica o fata mi-a oferit o floare si m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena ei.”
metal: “Corina”.
De intrebat as mai fi putut intreba multe, dar las la indemana fiecaruisa isi exprime parerea in zona comments
