Detest ziua de luni
La sase dimineata sed in fata scarii si privesc ploaia impreuna cu o pisica portocalie. Bem lapte si purtam o conversatie tacuta, intima as putea spune.
” Am auzit ca nu mai ai loc de munca. Ce ai sa faci acum?” intreba felina luand o pauza de la lipaitul laptelui proaspat scos din frigider.
” Pe termen scurt am sa supravietuiesc cum stiu mai bine. Era inevitabila aceasta schimbare, mai ales la firma unde lucram, asa ca mi-am pregatit terenul din timp. Pe termen lung am sa imi folosesc noul timp liber prin a evolua in domeniul care imi place. Nu consider ca ceea ce s-a intamplat este un lucru rau, chiar bun – este o oportunitate sa ma adaptez din nou, sa rezolv o noua problema si prin asta sa fiu mai bun. Imi manca prea mult timp oferindu-mi iluzia sigurantei financiare si iroseam prea multe resurse pe tot felul de prostii. De un an stagnam si nu vroiam sa plec din motive materiale.”
” Ti se incalzeste laptele si eu mi-am terminat portia. Da-mi sau te umplu de par.” spuse mandra arcuindu-si coada.
Trag un gat si ii torn in capacul lins curat.
“Serveste si oricum am mai mult ca tine asa ca nu ma mai ameninta si tu, ca ramai fara. Apropo vezi ca dispar zece zile. Manipuleaza pe altu sa te hraneasca pana ma intorc.”
” Viata de cartier este mult mai grea pe timp de criza, dar ma descurc eu. Hei unde te duci? Lasa sticla aici.”
“Ma duc sa ma culc doua ore pentru ca am prea multe de facut si schimbarile incep acum.”
