It’s pointless
Stau si ma privesc din perspective a treia cum imi pierd rabdarea si umanitatea participand la lucruri aparent usoare dar cu rezultate usor previzibile doar daca esti pesimist. Am ajuns la stadiu la care imi suspectez inteligenta la cel mai rudimentar nivel – cel al supravietuirii – sunt cel mai mare dusman al meu facandu-mi rau fara sa imi dau seama pana in ultimul moment. Macar de as fi constient de asta ma machiez, fac freza neagra si ma fac emo. M-am umplut de atata scarba si nervi de imi este greu sa o mai ascund, Sunt constient de prezenta situatie si de consecintele ei si pot zice ca ma doare in CD-ul pe care tocmai l-am ars pentru ca printre altele mi-am pierdut si originalul. I quit wanting, I’m taking a big fucking brake from giving a fuck.
Si toate din cauza unei replici dintr-un serial care traduse ar suna ceva in genul: daca in intreaga lume ar exista doar doi bani pe care tu ii ai, atunci trebuie sa iti cumperi o paine si o floare. Explicatia suna asa: este inutil sa ai burta plina (sunci si celulita) daca nu ai si frumusete in viata ta. Si egoist cum sunt m-am gandit cum afara de privitul cerului si lunii pline (cand o prind) eu nu m-ai am nici o frumusete despre care pot spune ca o detin. Lasand la o parte ca cerul apartine tuturor si nimanui. Nu vad sau simt o frumusete pe care as putea pune o legatura. No silly comments, your putting your life in jeopardy .
