Cu totii stim cum este sa mergi undeva departe de casa si sa vezi lucruri care iti vor forta puterea de apreciere. Locuri si monumente ce le vedeai doar in poze, poze ce produceau un gand ascuns care usura socul lipsei unui termen de comparatie: Asa ceva nu are cum sa existe.
Cu acest gand am plecat de-a acasa parasindu-mi matza si compul, lasate in grija unei persoane a caror facultati mentale sunt cel putin indoielnice, dar noroc ca ii era destul de frica de natura mea ca sa le protejeze. Din Galati am facut un pit-stop in Bucuresti fiind foarte bine primit de bunul meu prieten Shepard care m-a cazat la prietena lui si carora le multumesc din suflet pt toate cat au indurat. Si cam aici se opreste scrisul cursiv, acum voi incepe cu subpuncte despre particularitati, dar nu va asteptati sa fac laude monumentelor, istoriei sau alte banalitati pe care le puteti gasi pe internet sau in zecile de referate furate/copiate/modificate de pe odc.
——————- - zborul cu avionul - ———————–
Stewardesele nu sunt toate frumoase. Doar una din din patru cat formeaza echipa indeplineste regula pt a mentine mitul. Si da exista si masculi cu aceasi profesie, dar din 4 sigur unul este gay.
Cand esti deasupra norilor la prea multe sute de metri de pamant pe timp de noapte trebuie neaparat sa privesti in sus la stele ca realizezi ca nu se compara cu ceea ce vezi de pe pamant. Este atat de frumos incat nu te-ar deranja daca ai muri, spun asta pt ca au fost niste turbulente si nu am asculatat sfatul lui Shepard de a NU ma uita la aripa avionului. Doar la aterizare va recomand sa priviti aceasta magnifica aripa mecanica spre a observa complexitatea ei.
——————– - metrou, R.E.R. si tren - ——————
Trei mijloace de transport asemanatoare si avansate te plimba prin tot Parisul cu o viteza ce variaza in functie de distanta fiind direct proportionale. Aici am fost placut surprins de multitudinea de nationalitati pe metru patrat (maxim 5 la inghsuiala) si de modul de a face bani total diferit de “mamelor din lumea intreaga…” - diferit in sensul ca muzica este de o calitate impresionanta cand te gandesti unde esti, exemple: karaoke, chiatara acompaniata de saxofon sau chiar vioara, trompeta si acordeon. In fiecare statie gaseai ceva diferit: japonez care iti transforma numele prin scrisul lor, marionete, dansatori, dar la naiba nici un mim prins intr-o cutie invizibila. Ce nu mi-a placut a fost costul abonamentului pe o saptamana - 33 de euro - asta fiind tot bugetul meu - noroc de sorela mea.
——————— - oameni, adica oameni - ——————–
M-am repetat pt ca ma gandeam la cuvantul “omenie” care si-a cam pierdut sensul la noi. Clar exemplu: tip uscat(eu) merge agale prin R.E.R., tip uscat face pana de adidas si se intoarce extrem de suparat sa isi manifeste nationaliatea, dar pana sa se intoarca aude expresia “Desole” de la un munte de muschi fioros foc si furia se transforma in suprindere apoi rusine ca nu stie cum sa spuna “no problem” in franceza. Omenie. Dar sigur pe voi va intereseaza mitul frantuzoaicelor urate - nu sunt, in cel mai rau caz sunt banale, dar ce m-a mirat a fost gustul fin si bine definit al modei, de coafura va spun doar ca in 3 zile de mers de dimineata pana seara nu vedeam doua la fel.
Proportia raselor este cam asa: 30%albi, 30% chocolate, 30% asiatici si 10% extrem de diverse. Uimitor este faptul ca se inteleg, nu se domina unu pe altu si la initierea unei conversatii mereu vezi un sincer zambet amabil. Subliniez cateva caracteristici: politete, rabdare si servitudine.
——————– - grandomanie pozitiva - ———————
Probabil suna ciudat, dar este adevarat prin simplu fapt ca ma refer la monumentele pe care le-am vizitat. Oamenii acestia sunt incapabili sa gandeasca la dimensiuni mici si medii cand vine vorba de construit. Am vazut catedrale care aveau COPACI crescuti pe marginea acoperisului ( periferia Parisului - Evry), cel mai mare falus - Turnu - urmat de unul mai mic - obeliscul din Place_de_la_Concorde, dar socul cel mai mare a fost la catedrala Sacre Coeur, si desigur prietenii mei in suferinta de pe Notre Dame (la gargoils ma refer). Dar sa nu uitam ca aceasta capitala mai este cunoscuta si pt podurile sale, prea multe dar se intelege la cat de imprastiata este Sena :|.
——————— - transport individual - ———————
In primul rand ce masini avem noi, ei abia viseaza, harb dupa harb rula pe Champs-Élysées, ce ma speria cu adevarat erau scuterele pt ca erau cat motoarele de mari. In diferite parcari gaseai biciclete pe care le puteai inchiria cu 2 euro/zi, pacat mama nu stia sa mearga. Taxiuri erau scumpe si rare pt ca majoritatea se plimbau cu autobuze double decker sau per pedes.
———————— - mancare si boutura - ——————-
Consider ca am mancat acolo atat cat sa compensez gatitul mamei care poate fi cotat in cel mai fericit caz drept banal. Branzeturi de orice fel si o gama larga de vinuri, pui la rotisor zilnic si fructe variate, pizza (wich sucks acolo), si un nou tip de bere dulce cu 1% alchool si cu gust asemanator de sprite care ma cucerit de la primul bax si recunosc ca mi-a placut si lasagnia de legume.
————————- - CIUDATENII - ————————–
Nu prea am vazut italieni, dar cand am vazut am ramas blocat (wich rarely happens) de frumusetea unei domnisoarele al carei visage nu lasa loc unei atributii mai mici de perfectiune(subiectiv vorbind), cu miscari pe masura: sigure si totusi de o fluiditate total feminina. Este ciudat pt ca a trecut ani de zile de cand nu m-am mai blocat din acest punct de vedere. Am impuscat un grup de japonezi, nu cu arma ci cu aparatul foto ca sa le demonstrez ca nu este frumos
fotografiezi chiar totul. De fiecare data cand treceam pe langa un japonez cu aparatul foto mai mic ca al sorelei nu putam abtine sa nu ranjesc. Am pescuit monezi din fantana arteziana de la Luvru, exista o explicatie, dar nu ar mai avea farmec. La fiecare monument viztat dadeam peste un roman si din cand in cand imi placea sa intru in vb cu ei… in engleza :D. In doua saptamani nu m-am gandit decat de vreo 3 ori la sex, desi ERAM IN PARIS. In biblioteca aveau “express net”=15 min la un harb de comp cu internet de la MELC.SRL - pur si simplu exasperant. Jocurile sunt puternic promovate ca si animeurile. In tot orasul nu am vazut nici un magazin de calculatoare, doar laptopuri si unitati de la magazine multi-media - exasperant nr.2. Aerul este identic ca cel de munte datorita ploilor mai dese si vegetatiei. Au un parc care contine o cascada si o caverna si nu sunt mici si in acel parc se regaseste podul sinucigasilor.Piramida din sticla de la luvru se zvoneste a fi construita din 666 de parti. Hotelul Ritz din Paris este invers proportional cu faima sa. In doua saptamani am citit 3 carti,un manga, un comics si o revista cosmopolitan(nu intrebati). Luvru contine aproximativ 65.300 de articole, am vizitat doar jumatate. Majoritatea francezilor imi intreaba sora daca noi suntem o tara axata pe agricultura si daca avem cladiri inalte, astfel ma simt justificat cand spun ca nu l-am recunoscut pe presedintele Frantei la TV. IPOD shuffle acolo este 49 de euro :((. Nicaieri nu am vazut copii mai rasfatati ca acolo, o sa ajunga handicapati daca ii mai cocolosesc mult parintii.
————————- - Concluzii - ————————–
A fost o experienta minunata prin faptul ca mi-a oferit o persepectiva reala asupra sperantei ca omenirea se poate indrepta
intr-o directie mai buna. Pentru asta imi cer scuze Frantei si poporului ei, dar tot cred ca Dreamers este un film de kkt.
