Primul sarut
De cand ma stiu am fost un mare fan al primelor experiente. Ador felul in care mintea mea prelucreaza invazia de informatie ce imi acapara simturile, le compara, inregistreaza si incearca sa adapteze comportamentul meu la situatie. Si mai placut este cand nu poate face fata si ma surprind cu reactii demne de povestit.
Desi nu a fost primul meu sarut isi merita propia lui categorie tocmai pentru intensitatea, persoana dar si scena in care s-a produs. Acesta este un mic rezumat la care revin in mintea mea cand am nevoie de un zambet: eram la ziua unei prietene comune, vine EA la mine cu un ranjet ce anunta un eveniment important, zambesc si eu, se apropie si imi trosneste una in viitoarea familie. Eu ca orice mascul in acest context imi folosesc 99% din forte ca sa nu cad la pamant si cu restu de 1% reusesc sa scot pe gura un:DE CE!?! Raspunsul veni promp si cu acelasi ranjet: De ce nu? Lovit si de raspuns simt nevoia sa ma asez si chiar asta fac anuntandu-mi si intentia de a ma razbuna. Dupa ce mi-am revenit am coborat pana jos am adunat destula zapada pt proiectarea unui proiectil perfect adaptat pt genul feminin: usor, alb, inofensiv si cu splash damage. Urc la printesa mea, evacuez camera in care era EA cu clara intentie de a-mi recuceri demnitatea si se intampla urmatoarele:
1. Arunc si o nimeresc spre uimirea reciproca.
2. EA: Te omor!!!
3. Lupte greco romane la care culmea eu pierd si ma trezesc cu ea peste mine
4. Eu raman blocat si placut surprins de situatie si asteptam sa se ridice si sa fuga cum facea de obicei, nu era genu de persoana care sa preia initiativa, dar…
5. se apleaca si ma saruta apoi pleaca… calma
6. Eu tot acolo jos, nu simteam nevoia sa ma ridic, acum aveam amintiri frumoase.
Tot ce imi trecea prin cap erau multe interjectii si cel mai apropiat termen de comparatie pe care am reusit sa il gasesc a fost: trandafir.
And the rest is history
