Sirshinda’s view of all

Stateam azi cu un gol in suflet pe care incercam sa aflu despre ce este vorba. Prin metoda clasica: elimin orice gand care ar putea congestiona traficul de comunicatii intre constient si subconstient, greseala cea mai des intalnita este sa te gandesti la problema intens si mult timp. Ceea ce trebuie facut este sa ii dai o eticheta V.I.P. (verry important problem) si sa iti vezi de treaba, dar dureaza mult, cam o zi doua si abia dimineata realizezi + este important sa dormi, desi este greu cand ai probleme. Singura metoda pt a face asta mai repede este sa ma concentrez asupra unei melodii a carui instrumental contine cel putin 2 constante, cazul de fata era Kitty - What I Always Wanted care are tobele si chitara dominante+ bonus solista sare de la o voce la alta.
Astept sa scapati de blocajul mental incercand sa imi intelegeti proasta exprimare apoi va explic:am o relatie ff buna cu subconstientul meu…ceea ce voi numiti instincte, eu le vad drept ganduri ascunse in subconstient. De obicei se intampla sa simt un gol atunci cand realizeaza ceva inaintea constientului, ceva ff important ce ma va afecta grav sau deja o face si nu sunt constient de asta=instinct. Modul rapid de a sincroniza cele doua este sa alternez intr-un ritm anume 2 lucruri pana cand ritmul coincide, stare ce nu dureaza mult datorita a mai multor factori, ganditi putin o sa vedeti ce factori. Oricum nu am nevoie de mult timp pt ce te doare intotdeauna “sta in fata”. Dupa care apar si argumentele, logica isi face loc si incepe partea distractiva si anume trebuie gasita solutia la respectiva problema. Aici am nevoie de co-procesorul meu numit Ady, un alt tip la fel de “feroce” in gandire care ma ajuata sa nu fac lucruri impulsive si radicale. Ganditi ca este periculos sa imi las mintea la indemana unor “sugestii” a unui alt individ,dar singura face si mai mult rau, daca ar fi fost altcineva decat el sau vlad as fi fost de acord, dar ei sunt diferiti, da sunt un pericol cum orice persoana apropiata este, dar rezultatul nu poate niciodata fi decat cel putin distractiv. Si la urma urmei am un backup solid :D.
Gandirea analitica ajuata mult cand esti inconjurat de oameni plini de sentimente care voit sau nu isi lasa amprenta asupra ta, de aceea din cand in cand cand sunt singur si observ schimbari in felul meu de gandire, inchid orice contact cu lumea exterioara cel putin o ora si vad daca imi plac sau nu si ce consecinte ar avea acestea pe viitor. Este foarte important pt mine sa nu ma “pierd”, cum am vazut multi cazand de la un potential mare, supusi de (re)sentimente. Esti puternic atunci cand iti permiti o slabiciune. Am facut greseala sa cred ca sunt destul de puternic, dar am cazut si mi-a luat mult timp, ura si furie pe slabiciunea mea sa imi revin. Nu am las sa se repete.
Acum sunt bine, rezolutia a fost pusa in miscare si deja vad schimbarile. Golul a disparut, nu ma mai doare nimic, sunt din nou eu.

NU am mai scris de ceva timp, prea mult timp si asta nu este bine pt ca daca nu scrii ce gandesti, pana nu privesti inauntru si afli ce este acolo traiesti din enertia vieteii cotidiene:te trezesti, te duci la baie, iti faci patul, mananci, te duci la munca, ajungi si iar mananci, deschizi poarta catre o alte lume(daca ai curent sau internet) si te culci. Mai sunt variabile care intrerup monotonia gen prieteni/prietena, probleme, betii, cate un accident, dar totusi tot simti ca exista acea monotonie si ca viata trece pe langa tine. Where is the greatness in my life? Multi nu suporta gandul de a fi o roata mica in mecanismul social, acesta este principalul motiv pt care apar teribilistii.
Am invatat de la o Peace Corp Volunteer ca nu este atat de important sa fii cineva in fata tuturor, ca daca am face asa ceva cu totii ar fi mult mai multe dispute, revolutii, razboaie. “Its all about the range.” - ea avea grija ca toti care ii intra in campul ei, oameni indiferent daca erau buni sau rai, ea ii ajuta. Nu se supara daca era tradata de unii :”If you fool me once - shame on you, if you fool me twice shame on me.”, mi-a placut ideea asta: sa oferi sansa oricui pt ca din ceva rau ar putea iesi ceva bun, chiar mai bun pt ca stie cum se comporta raul. Exact asta s-a intamplat cu mine: cand ne-am vazut prima data ura fata de oameni imi mancase mai toata umanitatea. De fiecare data cand cunosteam pe cineva primul lucru care ma straduiam sa aflu era cum il pot distruge, ma amuza teribil cunoasterea slabiciunilor altora, sa le vad imperfectiunile si felul cum le ascund in loc sa le rezolve…ahh comoditatea tipic umana, termen mai uzual LENEA.
Datorita ei am ajuns sa privesc lumea altfel. Este usor sa fii rau, sa distrugi sa te bucuri de suferinta (ca este destula), sa cresti in societate calcand pe cei mai slabi ca tine. De la Dawn asta am invatat :Satisfactia care o ai cand distrugi ceva este invers proportionala cu cea pe care o ai cand cladesti ceva + perioada este si ea proportionala cu timpul si efortul depus.
Cand am implinit varsta de 20 de ani si am privit in urma m-am gandit ca daca nu as fi facut cei 2 ani de voluntariat, ar fi fost ca si cum as fi trait degeaba. Totusi de atunci am ajutat multi si am sa ajut in continuare, dar nu ma pot abtine din cand in cand sa mai imi hranesc si latura mea mai zambitoare si Doamne iti multumesc ca mi-ai lasat atatea jucarii, oameni “rai” sau mai bine zis care se cred rai, pt ca nu mai sunt oameni diabolici atat de raspanditi cum era inainte, nu mai este acea inteligenta pusa in slujba raului. Cel putin nu in campul meu si asta ma bucura si intristeaza in acelasi timp. Nevermind, cresc si cu mine va creste si campul si voi ii voi gasi.
De atunci am grija de cei care imi intra in camp si imi plac, contribui la existenta lor si ma multumesc cu atat. Stiu ca daca macar 25% din ei si vor aduce aminte de mine pe patul de moarte, voi putea si eu la randul meu sa inchid ochii cu un zambet stiind ca nu am trait degeaba asa cum multi o fac.